Ce trebuie sa faci ca sa nu ti se mai lipeasca aluatul de clatite de tigaie

Clătitele sunt printre cele mai iubite deserturi din lume, iar în funcţie de regiune şi umplutura folosită acestea sunt servite chiar şi ca aperitiv.

Ingredientul secret folosit la restaurante: uite ce trebuie sa pui in compozitie

Probabil ca nu exista persoana care sa nu savureze o portie de clatite umplute cu dulceata sau crema de ciocolata.

Foarte multa lume evita insa sa le faca acasa din cauza ca se lipesc. Exista insa un truc simplu si eficient care rezolva aceasta problema. O compozitie clasica pentru clatite este formata din urmatoarele ingrediente:

500 mililitri de lapte,  250 grame faina, 3 oua, 2 linguri de zahar,  250 ml apa minerala, o jumatate de lingurita de sare

Ingredientul cheie care face ca aceasta compozitie sa nu se lipeasca este amidonul de cartofi. Pune la cele de mai sus 6 linguri de amidon si ai scapat de aceasta problema

Pofta buna

Care este însă povestea lor şi cum au ajuns să câştige atât de multă popularitate?

Preparate din Antichitate

Există numeroase dovezi istorice care atestă prepararea şi consumarea clătitelor încă din Antichitate. Procedeul rudimentar folosit era destul de simplu, se măcina făina amestecată cu ouă de pasăre şi lapte de capră, apoi se turna comoziţia pe o piatră suficient de caldă.

Descoperite de oamenii din neolitic, care coceau pe pietre fierbinţi un amestec de pulbere din seminţe şi apă, turtele au fost iniţial un fel de pâine nedospită. Apoi, în jurul anului 6000 î.H., în Egipt apare pâinea dospită datorită folosirii unui tip de grâu care conţinea suficient gluten ca să permită creşterea aluatului.

Rude vechi ale pâinii si ale lipiei, clătitele s-au răspândit rapid peste tot în lume, diferite fiind uneori doar ingredientele.

Cronicarul Athenaeus povesteşte cum era preparat acest desert: plakous-ul (compoziţia formată din 500 g de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriţă de sare) era prăjit într-o cantitate mică de ulei de măsline.

După ce amestecul începea să se rumenească pe ambele feţe, se servea cald, dimineaţa. Se asezona neapărat cu miere şi seminţe de susan, uneori şi cu brânză.

Loading...