Ceaiurile de plante – medicamentul pe care ni l-a lasat Dumnezeu

Ceaiul de armurariu poate contine atat fructele, cat si partile aeriene recoltate de la specia Silybum marianum (L.) Gaertn. sin. Carduus marianus L. din familia Asteraceae. Aceasta planta este folosita in profilaxia si tratamentul disfunctiilor hepatice (steatoze, ciroze, hepatite). Studiile din literatura de specialitate au indicat faptul ca proprietatile

hepatoprotectoare si hepatoregeneratoare ale armurariului sunt datorate unui complex numit silimarina. Un dezavantaj al utilizarii acestui compus este acela de a fi putin solubil in apa; prin urmare, in ceaiul de armurariu se va regasi o cantitate insuficienta pentru a imprima efectele hepatoprotectoare si regeneratoare dorite, dar care va determina un efect coleretic-colecistokinetic.

Din acest motiv, ceaiul de armurariu se recomanda ca adjuvant in tratamentul disfunctiilor biliare. Infuzia se prepara din 4-5 lingurite de produs vegetal uscat, proaspat pulverizat, peste care se adauga apa la fierbere; dupa 15 minute se filtreaza. Ceaiul se administreaza de 3-4 ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de mese.

Ceaiul de chimen (sau chimion) se prepara din fructele recoltate de la specia Carum carvi L. din familia Apiaceae. Fructele de chimion sunt bogate in ulei volatil. Acesta are proprietati carminative, colagoge, spasmolitice, stomahice, fiind indicat in flatulenta, colici usoare, tulburari dispeptice, tulburari digestive, anorexie.

De asemenea, se prescrie ca galactagog. Infuzia se prepara din 2-4 lingurite de produs vegetal proaspat maruntit, peste care se adauga 150 ml. de apa fierbinte si se acopera. Dupa 15-20 minute, se filtreaza. Se administreaza cate 2-4 infuzii calde pe zi, intre mese.
Ceaiul de crusan (sau lemn-cainesc) contine scoartele recoltate de pe ramurile si trunchiurile arbustilor in varsta de 3-4 ani ale speciei Rhamnus frangula L., din familia Rhamnaceae.

Ceaiul este folosit pentru efectele sale laxative sau purgative, in functie de doza, si este recomandat in constipatia cronica si acuta. La administrarea indelungata, determina pierderi importante de apa si electroliti (in special, ioni de potasiu) si depigmentarea mucoasei intestinale (melanosis coli). Produsul vegetal se administreaza sub forma de infuzie, care se prepara adaugand peste 1-2 gr. (jumatate de lingurita) de produs vegetal uscat si pulverizat 150 ml. de apa fierbinte. Se filtreaza dupa 10-15 minute. Pentru instalarea efectului purgativ, se vor infuza 3-4 gr. de produs vegetal uscat si pulverizat. Se recomanda administrarea lui seara sau inainte de culcare, cu instalarea efectului laxativ/purgativ la 8-12 ore dupa administrare.
Ceaiul de sunatoare (sau pojarnita) se prepara din varfurile inflorite ale speciei Hypericum perforatum L., din familia Hypericaceae. Infuzia de sunatoare se recomanda in afectiunile hepatobiliare, colecistopatii, tulburari dispeptice, diaree, datorita efectelor coleretice, colagoge si antidiareice imprimate. Datorita efectului de inductor enzimatic al speciei, se va evita comedicatia cu preparate din sunatoare daca pacientul urmeaza tratamente cu unul din urmatoarele medicamente: digoxina, anticoagulante, ciclosporina, indinavir, teofilina. De asemenea, se va evita administrarea concomitenta a infuziilor de sunatoare cu alimente precum branza, bere, vin, scrumbii sarate. Ceaiul se prepara din 3-5 lingurite de produs vegetal maruntit, peste care se adauga 150 ml. de apa fierbinte si se acopera. Dupa 10-15 minute, se filtreaza. Se administreaza 2-3 infuzii, dimineata si seara.
Ceaiul de levantica, constituit din florile speciei Lavandula angustifolia Mill. subsp.angustifolia, din familia Lamiaceae, este binecunoscut pentru efectele sedative, spasmolitice si carminative imprimate de compusii si uleiul volatil al acestei specii. Actiunea sedativa este determinata de catre uleiul volatil. Pentru obtinerea unei infuzii, peste 2-3 lingurite de produs vegetal maruntit se adauga 150 ml. de apa fierbinte, se acopera si se lasa in repaus timp de 15-20 minute. Ceaiul proaspat se recomanda in special seara, inainte de culcare.
Ceaiul de patlagina este constituit dintr-un amestec al frunzelor recoltate de la speciile Plantago major L., Plantago media L. si Plantago lanceolata L. din familia Plantaginaceae. Produsul vegetal are proprietati emoliente, astringente, antiinflamatoare, diuretice, hepatoprotectoare si imunostimulatoare.

Peste 3-4 lingurite de produs vegetal maruntit se adauga 150 ml. de apa la fierbere si se infuzeaza timp de 15-20 minute, dupa care se filtreaza.
Ceaiul de cimbru (sau tamaioara) se prepara din partile aeriene inflorite recoltate de la specia Thymus vulgaris L., familia Lamiaceae. Uleiul volatil continut de aceasta planta imprima importante efecte antibacteriene, antispatice, antitusive si expectorante.

Infuzia de cimbru se utilizeaza in catarul cailor respiratorii superioare, la bronsitele acute si cronice, datorita stimularii secretiei de mucus la nivel bronsic si amplificarii miscarilor cililor, ce vor favoriza eliminarea secretiilor. Infuzia se realizeaza din 3-4 lingurite de produs vegetal maruntit, peste care se adauga 150 ml. de apa fierbinte si se acopera. Dupa 10-15 minute, se filtreaza.

Ceaiul de panselute (sau trei-frati-patati) este constituit din partile inflorite ale speciei Viola tricolor L. din familia Violaceae, recoltate in perioada mai – august. Produsul vegetal se utilizeaza ca diuretic, purgativ, febrifug, regenerant dermic, fiind recomandat in diferite afectiuni dermatologice (prurit, acnee, eczeme, dermatoze, psoriazis, impetigo), afectiuni respiratorii (inflamatii ale cailor respiratorii superioare, bronsite, tuse convulsiva), stari febrile, reumatism, artrita, nefrite. Peste 2-3 lingurite de produs vegetal maruntit se adauga 150 ml. de apa la fierbere si se infuzeaza timp de 10-15 minute, dupa care se filtreaza. Se recomanda administrarea a 3 infuzii pe zi.
Sursa: wow.bzi.ro

Publicitate

Dacă vă plac materialele publicate va invităm să ne urmăriți și pe pagina noastră de Facebook