Un ultim argument, şi poate cel mai important, îl reprezintă gustul acestui hibrid, gust care este pe placul consumatorului român. Este un gust, ia-şi spune eu, balcanic, pentru că el este cerut de regulă de consumatorii din această zonă a lumii. Analizele noastre, efectuate în cadrul laboratorului de Agrochimie-Biochimie-Fiziologie al ICDLF Vidra, au demonstrat fără echivoc, de ce tomatele Precos sunt preferate altor hibrizi.
Este vorba în principal de raportul dintre zahăr şi aciditate. În cazul tomatelor, preferinţele românilor se îndreaptă către acele soiuri şi hibrizi a căror fructe au un gust uşor acrişor, gust care este dat de acest raport. În cazul celorlalţi hibrizi, raportul este în favoarea zahărului, consumatorii noştri percepându-le ca fade.
Nu mai spun de alte inconveniente ale unor hibrizi, care trebuie să-i mesteci ca lumea, în timp ce tomata soiului Precos, pur şi simplu “se topeşte” în gură.
În altă ordine de idei, în procesul de polenizare şi fecundare are loc o biosinteză accelerată a hormonilor naturali de creştere.
La rândul lor, fructele cresc pe baza conţinutului de auxine endogene care sunt sintetizate în zona seminţelor. Auxinele sunt compuşi naturali, fiziologic polivalenţi, care, în doze extrem de reduse, direct sau indirect, pot afecta atât creşterea cât şi dezvoltarea plantelor, formarea organelor vegetative şi generative.
Factorii climatici, lumina şi temperatura, influenţează activitatea enzimatică, biosinteza auxinelor. De aceea, în condiţii precare de lumină şi temperatură, specifice culturilor extratimpurii şi timpurii de legume, în sere şi în solarii, este necesară folosirea unor regulatori de creştere cu acţiune pozitivă asupra procesului de „legare” a fructelor.
Deasemenea, auxinele controlează şi creşterea fructelor. În lipsa acestora, multe din primele fructe de tomate nu cresc, rămân mici, fiind aşa numitele fructe „meiate”.
Aplicarea unor biostimulatori, de regulă pe bază de 2,4 D (un compus fenoxiclorinat, o auxină sintetică, din clasa regulatorilor de creştere a plantelor), determină formarea unui „mucron” în partea apicală a fructelor, în special la Precos, datorită probabil unui dezechilibru între compuşii auxinici concentraţi în zona apicală şi factorii de mediu (temperatură, lumină, asigurare cu apă şi elemente nutritive etc.). Pentru soiul Precos însă, acest fenomen ia o amploare nedorită (foto 1), explicată prin faptul că stimulat sau nu, de regulă fructele acestui soi fac acest mucron. Un alt aspect nedorit care apare la aplicarea produselor pe bază de 2,4 D, îl constituie fructele cu goluri (foto 2), posibil o expresie a modificării raportului dintre substanţele stimulatoare şi cele inhibitoare. Un alt efect negativ îl constituie fructele deformate (foto 3), a căror număr creşte în cazul stimulării cu produsele menţionate cu deosebire la hibrizii partenocarpici de tomate, datorită aceloraşi cauze.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare===>
