Boala „inimii obosite“: din ce cauză apare insuficienţa cardiacă şi cum se tratează

Administrarea lor in insuficienta cardiaca are un efect dovedit de scadere a mortalitatii. La initierea tratamentului poate aparea o agravare temporara a simptomelor, in acest sens fiind foarte importanta consultarea periodica a medicului cardiolog. Principalele limitari asociate cu administrarea tratamentului betablocant se refera la coexistenta unor afectiuni

pulmonare severe (ex. astm bronsic, bronsite cronice etc), a tulburarilor de conducere intracardiaca (blocuri atrio-ventriculare), a arteriopatiei cronice obliterante severe a membrelor inferioare. In fiecare caz in parte, medicul va pune in balanta potentialele beneficii cu riscurile asociate.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) (captopril, enalapril, ramipril, perindopril etc.),

au actiuni benefice atat prin scaderea tensiunii arteriale cat si prin actiuni hormonale multiple la nivelul miocardului, cu efect dovedit de scadere a mortalitatii, scaderea numarului de spitalizari datorita agravarii insuficientei cardiace si ameliorarea calitatii vietii pacientului. Principalele efecte adverse pot fi aparitia uneori a tusei sau, mult mai rar, a reactiilor alergice.

Administrara IECA poate fi limitata de coexistenta insuficientei renale avansate.
Sartanii (valsartan, losartan, irbesartan, telmisartan, candesartan, olmesartan) – au actiuni asemanatoare IECA si se administreaza fie ca medicatie initiala, fie in locul acestora, in caz de reactii adverse.
Digoxina – are actiune combinata de crestere a contractilitatii miocardice si scadere a frecventei cardiace.

Desi amelioreaza simptomatologia, nu s-a dovedit in cazul acesteia un efect de scadere a insuficientei cardiace. Mai mult, administrarea este insotita de riscul aparitiei intoxicatiei digitalice in cazul absentei unei monitorizari adecvate, mai ales la pacientii varstnici, subponderali sau care asociaza insuficienta renala cronica.

Din aceste motive, in prezent administrarea digoxinei se limiteaza la pacientii care asociaza fibrilatie atriala cu insuficienta cardiaca cu fractie de ejectie scazuta, respectiv la pacientii cu functie cardiaca sever afectata, cu simptomatologie persistenta in ciuda tratamentului maximal.
Anticoagulantele orale (acenocumarol) – sunt medicamente cu rol de impiedicare a formarii cheagurilor de sange in cavitatile cardiace. Acestea se pot forma datorita stagnarii sangelui, datorita unei contractilitati extrem de scazute, a asocierii unui infarct miocardic, sau in prezenta fibrilatiei atriale. Monitorizarea tratamentului anticoagulant se realizeaza printr-o analiza de sange numita INR, efectuata lunar sau mai des, si este extrem de importanta datorita riscului de aparitie a complicatiilor hemoragice in cazul administrarii unor doze inadecvate (prea mari). Pe de alta parte, administrarea unor doze prea mici duce la anularea efectului benefic si face inutila administrarea.
Alte medicamente (statine, nitrati, antiagregante plachetare, blocanti calcici etc.) se pot administra in vederea tratamentului unor afectiuni concomitente (dislipidemii, HTA, cardiopatie ischemica etc.)
ATENTIE! Tratamentul medicamentos al afectiunilor cardiace este individualizat fiecarui pacient. Consultati intotdeauna medicul in vederea stabilirii unui tratament corespunzator.

Tratamentul bazat pe dispozitive

Implantul de stimulator cardiac – poate fi indicat in cazul in care frecventa cardiaca spontana sau determinata medicamentos este foarte scazuta (ex. sub 30 de batai pe minut), la aparitia de pauze mari intre bataile cardiace (peste 3 secunde) sau cand se asociaza cu simptome importante, de exemplu pierderea tranzitorie a cunostintei (sincope).
Terapia de resincronizare cardiaca se realizeaza in formele avansate de insuficienta cardiaca, in conditiile in care se indeplinesc anumite criterii, si se refera la implantul unui stimulator cardiac cu doua sau trei sonde de stimulare (la nivelul ventriculului drept, sinusului coronar si atriului drept), urmarinud-se obtinerea unor contractii ventriculare mai eficiente, coordonate si evident, ameliorarea starii pacientului.
Implantul de defibrilator cardiac poate fi necesar in formele avansate de insuficienta cardiaca. In aceste conditii, riscul de aparitie a aritmiilor ventriculare maligne (tahicardie ventriculara, fibrilatie ventriculara) este crescut, cu potentialul de aparitie a stopului cardiac.
Procedurile de revascularizare miocardica, fie prin angioplastie coronariana percutana cu implant de stent, fie chirurgical, prin operatii de by-pass coronarian se pot indica in prezenta identificarii unor leziuni la nivelul arterelor coronare care se preteaza la una dintre aceste interventii si de la a caror corectie se asteapta ameliorarea simptomatologiei si a evolutiei pacientului.

Chirugia cardiaca poate fi indicata, de asemenea, in cazul identificarii afectarii severe a uneia sau mai multor valve cardiace (fiind indicata repararea sau inlocuirea chirurgicala cu o proteza valvulara), in cazul decelarii unui anevrism ventricular stang de mari dimensiuni (caz in care se practica operatia de anevrismectomie) etc.
Surse: www.cardiolife.ro
www.cardioclinic.ro
www.sfatulmedicului.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.