– Văd că-l pomeniţi mereu pe profesorul Arseni, renumitul neurochirurg al cărui nume îl poartă azi spitalul de neurochirurgie din Bucureşti. Se pare că el a fost, totuşi, unul dintre oamenii care au decis până la urmă destinul dumneavoastră.
– Profesorul Arseni a consultat-o pe Elena Ceauşescu, când a avut un traumatism cerebral uşor după un accident de maşină.
„N-are nici pe dracu!” i-a zis el lui Ceauşescu şi lui i-a plăcut că i-a vorbit aşa direct şi s-au împrietenit. Arseni l-a şi invitat, odată, la masă, pe Ceauşescu, şi a făcut pregătiri peste pregătiri, numai că Ceauşescu a venit cu bucătarul lui, cu mâncarea şi tacâmurile lui, şi nu s-a atins de nimic de-acolo.
De la acea prietenie i s-a tras şi puterea. Altfel, Arseni a fost un bun specialist pentru vremea aceea, dar pe chirurgia clasică. Nu suporta să aibă concurenţă şi-i plăcea să aibă mereu ultimul cuvânt. A fost, în schimb, un foarte bun administrator al neurochirurgiei româneşti şi numai aşa a putut organiza spitalul. În ceea ce priveşte metodele lui, eu nu m-am putut împăca deloc cu mortalitatea mare a operaţiilor de atunci.
A încercat în mai multe rânduri să desfiinţeze şi secţia pe care începusem s-o organizez, în pavilionul dezafectat, dar n-a reuşit, pentru că au fost tot mai mulţi bolnavi care mă cereau pe mine la operaţii şi printre ei au fost unii cu funcţii politice mari, care apoi m-au susţinut. De exemplu, printre alte întâmplări, îmi amintesc că am fost luat de-acasă, într-o noapte, şi dus direct la aeroport, ca să ajung în Algeria, la preşedintele Houari Boumedienne, care făcuse un accident vascular.
„Cea mai complexă materie din univers”…
– Domnule doctor Dănăilă, veţi împlini în curând 82 de ani, şi mai bine de trei sferturi dintre ei i-aţi petrecut făcând operaţii pe creier. După o atât de îndelungată convieţuire, l-aţi putea defini?
– Creierul este cea mai complexă materie din univers.
Mai complexă materie nu există. Este compus din celule de numai câţiva microni, care se văd doar cu microscopul, dar fiecare dintre aceste celule poate să aibă până la peste 20.000 de conexiuni în acelaşi timp. O singură celulă, vă daţi seama? Toate aceste celule sunt conectate între ele. Dar creierul nu lucrează doar prin conexiunile celulelor sale, ci şi prin substanţe neurotransmiţătoare, prin hormoni, prin toate umorile organismului care, la rândul lor, influenţează activitatea creierului care le coordonează. Nu degeaba se spune că în creier „totul se leagă cu totul”. Noi studiem separat, din motive practice, anumite zone ale creierului, zona vederii, a vorbirii, a auzului etc., dar ele interacţionează. Creierul este un sistem extrem de complex, care are încă multe necunoscute, chiar şi pentru cei mai buni neurochirurgi. Am scris de curând o carte despre anatomia şi fiziologia creierului. A apărut în trei volume, în limba engleză, şi americanii vor s-o publice ca material de lucru pentru universităţile lor. Nu există în toată lumea o lucrare mai documentată decât a mea, am lucrat zece ani la ea şi este o sinteză a tot ceea ce s-a scris şi cercetat despre creier până acum, în lumea întreagă, la care am adăugat rezultatele cercetărilor mele.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare===>
