„În creier se intră de mână cu Dumnezeu” – LEON DĂNĂILĂ

Publicitate

– Se vorbeşte mult, de la o vre­me, despre puterea au­tosugestiei în vin­decarea bolilor. Un bolnav care cre­de că îşi poate în­vinge boala şi lu­crea­ză, în sensul aces­ta, cu gândul şi cu ima­gi­naţia, are şanse mai mari să se vin­dece decât u­nul care îşi accep­tă, re­semnat, sfâr­şi­tul?
– Da, cu sigu­ranţă, îl ajută foarte mult gândul bun, încrezător în vin­de­care.

Stările depre­sive scad imuni­ta­tea. Un bolnav de cancer îşi agravează boala dacă ajunge la depresie şi n-o poa­te gestiona. Eu am simţit fiorul divin ori de câte ori am avut în faţă harta plină de mistere a unui creier uman. Sunt foarte credincios, şi de-aici îmi vin opti­mis­mul şi puterea de lucru. Şi acum mă trezesc în fie­ca­re zi la ora 3, şi la ora 6 sunt deja în spital, la bol­navi.

Publicitate

Aşa m-am obişnuit şi de-o viaţă întreagă folo­sesc câteva clipe ale dimineţii pentru a proiecta, încrezător, muncile zilei care începe.
– Aţi scris 41 de cărţi, tratate despre creier şi funcţionarea lui, aţi făcut peste patruzeci de mii de operaţii pe creier, cele mai multe la microscopul ope­rator şi cu gama knife (laserul), iar în lumea şti­inţifică se vorbeşte tot mai mult despre faptul că aţi făcut o mare descoperire, „de premiu Nobel”. Des­pre ce este vorba?

– Am lucrat mai bine de treizeci de ani (nota: împreună cu Dr. biolog Viorel Păiș)pentru a localiza, cerceta şi demonstra existenţa în creier a unei celule noi, pe care am numit-o cordocit. Este o celulă care are rolul de a delimita anumite formaţiuni şi tumori cerebrale, de a înconjura vasele de sânge, de a nu lăsa hematiile, în cazul unui accident vascular, de exemplu, să pătrundă în creier (hematiile au atunci un rol toxic).

Publicitate

Publicitate

Nu este o celulă nervoasă, dar are rol predominant de apărare. Între anii 2002-2004, am fă­cut publice rezultatele cercetărilor, în mai multe re­viste de specialitate din străinătate. A fost greu, pen­tru că toată cercetarea am făcut-o cu bani proprii, dar sunt mulţumit că tot mai mulţi medici şi cerce­tători străini se interesează de această descoperire. Aştept reacţiile şi concluziile celor din străinătate, care re­pe­tă, acum, cercetările mele, ca să le verifi­ce.

– Domnule doc­tor, ce mai rămâne, după ce murim, din toată această zestre formidabilă înscrisă în harta creierului nostru?
– Se şterge totul. Creierul e foarte sen­sibil, şi în lipsa oxi­genului, dacă un vas de sânge este obturat de un embol, de e­xem­plu, pierde ire­ver­sibil multe din func­ţiile sale. De aceea, este important ca în cazul unui ac­cident vascular, bol­navul să fie adus în cel mai scurt timp la o unitate medicală spe­cializată, pentru a se interveni rapid. Moar­tea face ca func­ţiile creierului să se piardă treptat, în­tr-o anumită ordine, în­tr-un timp scurt. De exemplu, simţurile dispar în ordinea ur­mă­toare: mai întâi vederea, apoi gustul şi mirosul, după care urmează pipăitul şi, la urmă de tot, auzul.
– Mai există ceva în creier ce vă nedumireşte, ce vă intrigă, ceva neştiut ce-a scăpat cercetărilor dvs.?
– Da, sunt încă multe fenomene inexplicabile, la nivelul de acum al ştiinţei. Poate vor fi lămurite în anii care vin. Am o echipă de ucenici performanţi cu care colaborez foarte bine. Ei au parte de tot ceea ce eu am învăţat şi descoperit până acum. Sunt liniştit că las pe mâini bune neurochirurgia vasculară. Sunt si­gur că unii dintre ei vor avea rezultate notabile. Dacă eşti egoist şi nu laşi ştiinţa ta ucenicilor, anulezi zeci de ani de studii şi cercetări. Eu le-am luat mâna în mâna mea şi le-am arătat cum se taie, cum se intră în creier.
– Şi cum se intră în creier, domnule profesor?
– De mână cu Dumnezeu şi luptând cu moartea care e şi ea ascunsă în creierul nostru, ca atâtea multe altele.
Sursa: loon.ro

Publicitate

Dacă vă plac materialele publicate va invităm să ne urmăriți și pe pagina noastră de Facebook