Le folosim in fiecare zi, insa rareori ne intrebam de ce degetele mainii poarta tocmai aceste denumiri. Degetul mare, aratatorul, mijlociul, inelarul si degetul mic au primit nume inspirate fie din pozitia lor, fie din rolul pe care il au, fie din obiceiuri pastrate de-a lungul timpului.
Unele dintre aceste denumiri sunt extrem de intuitive, in timp ce altele au in spate o poveste interesanta. Chiar si cuvantul „deget” are o origine veche, provenind din latinescul digitus.
Degetul mare – cel mai puternic si diferit dintre toate
Primul deget al mainii este cunoscut in vorbirea curenta drept degetul mare, nume primit in mod evident datorita grosimii si importantei sale.
In terminologia anatomica, el mai este numit si police sau policar. Spre deosebire de celelalte patru degete, degetul mare are doar doua falange si este opozabil, ceea ce inseamna ca se poate deplasa spre celelalte degete si permite prinderea obiectelor cu precizie.
Aceasta caracteristica il face esential pentru numeroase activitati: scris, incheierea nasturilor, folosirea unui telefon, ridicarea obiectelor sau tinerea unei cani.
Aratatorul – degetul cu care indicam
Denumirea celui de-al doilea deget este probabil cea mai usor de explicat. Aratatorul se numeste astfel pentru ca este degetul folosit in mod obisnuit pentru a arata sau indica o persoana, un obiect ori o directie.
Dictionarele limbii romane il definesesc chiar drept „degetul cu care se arata”. Este cunoscut si sub denumirea de index.
De altfel, termenul „index” este intalnit in numeroase limbi si trimite tocmai la ideea de indicare sau orientare.
Degetul mijlociu – numele vine pur si simplu din pozitie
Al treilea deget al mainii poarta numele de mijlociu deoarece se afla chiar in mijlocul celor cinci degete.
Este situat intre aratator si inelar si este, in general, cel mai lung dintre degetele mainii. Dictionarele romanesti pastreaza exact aceasta explicatie pentru denumirea lui.
In limbajul anatomic mai poate fi intalnit si termenul medius, provenit din latina si avand aceeasi semnificatie: „cel din mijloc”.
Inelarul – degetul pe care se poarta inelul
Cel de-al patrulea deget are una dintre cele mai interesante denumiri. Inelarul si-a primit numele de la obiceiul de a purta pe acest deget inele, inclusiv verigheta.
In dictionarele mai vechi apare chiar sub denumirile „degetul inelului” sau „de inele”.
In anatomie poate fi intalnit si termenul anular, cu aceeasi trimitere la inel.
Asocierea inelarului cu verigheta este foarte veche si s-a pastrat in numeroase culturi. De-a lungul timpului au circulat si diferite credinte potrivit carora acest deget ar avea o legatura speciala cu inima, insa acestea tin mai degraba de traditie si simbolism decat de anatomia moderna.
Degetul mic – numele vine de la dimensiune
Ultimul deget al mainii poarta cea mai simpla denumire dintre toate: degetul mic.
Este, de regula, cel mai scurt si mai subtire dintre cele cinci degete. In limbaj popular poate fi numit si „degetel”, „micut” sau „mititel”. Dictionarele il descriu drept ultimul deget, mai scurt si mai subtire decat celelalte.
De unde vine cuvantul „deget”
Si termenul general are o poveste veche. Cuvantul romanesc „deget” provine din latinescul digitus, ceea ce arata continuitatea vocabularului romanesc din limba latina.
Din aceeasi familie provin si cuvinte precum „digital”, termen care initial avea legatura cu degetele si cu numararea pe degete, inainte de a capata sensul modern legat de tehnologie.
Cele cinci degete si denumirile lor
- Degetul mare – numit astfel datorita dimensiunii si grosimii sale; in anatomie apare si ca police sau policar.
- Aratatorul – degetul folosit pentru a indica sau a arata; mai este numit index.
- Mijlociul – denumit dupa pozitia sa in centrul mainii.
- Inelarul – si-a primit numele de la traditia purtarii inelelor.
- Degetul mic – numit astfel pentru ca este cel mai mic si mai subtire dintre cele cinci.
Denumirile spun mai multe decat pare
Interesant este ca aproape toate numele romanesti ale degetelor descriu direct o caracteristica usor de observat: marimea, pozitia sau functia.
Aratatorul „arata”, mijlociul este „la mijloc”, inelarul poarta „inelul”, iar degetul mic este cel mai mic. Tocmai aceasta simplitate a facut ca denumirile sa se pastreze si sa fie usor de inteles de generatii intregi.
Asadar, numele degetelor nu au fost alese intamplator. Ele pastreaza in doar cateva cuvinte observatii despre anatomia mainii, obiceiuri vechi si chiar fragmente din istoria limbii romane.
