Ciuperca unghiei sau onicomicoza reprezinta infectia micotica care apare atunci cand ciupercile (fungii) invadeaza unghiile de la maini sau de la picioare, precum si pielea de sub unghie (patul unghial).
Micoza unghiei este o boala relativ frecventa care afecteaza pana la 13% din populatia adulta, 20% dintre persoanele peste 60 ani si 50% dintre persoanele peste 70 ani.
Este o afectiune cronica din cauza perioadei relativ lungi de vindecare si a faptului ca recidiveaza des. incepe sa se dezvolte la nivelul unghiei si a patului unghial, aparand dupa contactul direct cu o ciuperca, fiind favorizata, in general, de caldura si de umezeala.
Unghiile membrelor inferioare sunt mai des afectate de onicomicoza decat cele de la membrele superioare, iar unele dintre explicatii ar fi incaltamintea (mediu inchis si umed) si cresterea mai lenta, ceea ce duce la dezvoltarea infectiei.
Barbatii sunt afectati de ciuperca unghiilor mult mai frecvent decat femeile.
Micoza unghiilor este asociata in o treime din cazuri cu micoza piciorului. Majoritatea persoanelor care dezvolta o infectie unghiala o aveau deja in palma sau talpa de ani de zile.
Desfasurarea activitatilor in zone umede, practicarea inotului, frecventarea saunelor sau a salilor de sport, transpiratia excesiva a picioarelor cresc riscul de infectie.
Ciuperca unghiei piciorului apare, in special, la persoanele cu unghii incarnate sau la cele care sufera traumatisme locale sau leziuni in urma taierii unghiilor.
Alti factori de risc pentru aparitia micozei unghiilor sunt circulatia vasculara deficitara, diabetul, psoriazisul, precum si afectarea sistemului imunitar.
Cum tratam ciuperca unghiei
Netratata rapid, infectia se poate raspandi în profunzimea unghiei, avand ca rezultat ingrosarea unghiei si exfolierea, insotite de durere si disconfort la mers.
Sunt si cazuri in care unghia cade, partial sau in totalitate, intrucat prin exfoliere, devin casante si nu mai rezista la traumatisme.
Tratamentul este deosebit de important pentru ca onicomicoza nu deranjeaza numai prin aspectul inestetetic, insa poate da infectii la distanta, mai ales in cazul persoanelor cu diabet sau alte afectiuni cronice.
Onicomicoza situata la nivelul patului unghial al piciorului este mai frecventa, mediul umed si cald din incaltaminte favorizand evolutia acesteia, insa poate fi intalnita si la nivelul unghiilor mainilor, mai ales la cei cu imunitatea scazuta.
Pe langa tratamnetul care se impune, aceste persoane ar trebui sa isi faca cateva analize generale, de multe ori constatand si o alta afectiune sistemica.
Cand onicomicoza se manifesta cu febra aproape de 38 grade Celsius, sensibilitate accentuată la locul infectiei, inrosire, caldura degajata si secretie purulenta este obligatoriu un consult medical de specialitate de urgenta.
Optiuni de tratament
Pacientul cu onicomicoza nu trebuie sa isi faca iluzii cum ca netratata, unghia se va vindeca spontan.
Sunt situatii in care depistata la timp, onicomicoza raspunde la tratamentul topic, mai ales la persoanele tinere care aplica in plus si regulile igienice, precum purtarea de pantofi deschisi, indepartarea incaltamintei vechi sau dezinfecatrea intense a acestora (spray-uri cu formol, de ex), inlocuirea totala a sosetelor vechi cu altele noi, dezinfectarea intensa a cearceafurilor etc
Insa la majoritatea persoanelor, in general, tratamentul ciupercii unghiilor poate fi costisitor si intins pana la un an, mai ales onicomicoza localizată la nivelul piciorului.
Exista pe piata o serie de tratamente naturiste pentru onicomicoza care din pacate nu functioneaza pentru majoritatea, mai ales cand nu sunt recomandate si monitorizate de catre un medic sau cu precadere cand sunt achizitionate din surse neverificate, precum cele de pe internet.
De aceea, pentru a scurta suferinta si a scapa de ciuperca, sfatul principal este vizita la medicul dermatolog.
Medicul poate recomanda un tratament onicomicotic oral care este eficient, dar necesită o monitorizare atenta a potentialelor efecte secundare la nivelul ficatului, intrucat in anumite situatii acestea pot genera hepatotoxicitate.
Agentii antimicotici folositi prin timpul lung de injumatatire si prin depozitarea la nivelul patului unghial, au efect o perioada mai lunga de timp, putand fi folosite scheme de tratament cunoscute sub numele de puls-terapie. Sunt utilizate frecvent in puls-terapie itraconazolul (Micogal si Orungal) si fluconazolul (Diflucan).
Schema utilizata in tratamentul cu itraconazol (200 mg) este de 2x2cps/zi, 7 zile pe luna, timp de 4-6 luni. Pentru fluconazol este recomandata o doza unica de 150mg pe saptamana timp de 6 luni.
Aceste tratamente sunt recomnadate, insa, cu prudenta la pacientii cu enzime hepatice crescute sau cu boala hepatica activa, cei care au prezentat toxicitate hepatica la alte medicamente, la pacientii cirotici sau cu insuficienta renala.
Insa la persoanele cu un ficat sanatos nu reprezinta o problema majora, mai ales daca tratamentul este dublat de un sil de viata sanatos si medicatie hepatoprotectoare.
La femeile gravide sau care alapteaza nu sunt recomandate aceste terapii, mai ales ca daca infectia este limitata, nu prezinta forme de suprainfectare, nu pune in pericol sarcina sau nou nascutul.
Pentru ca terapia sistemica sa fie eficineta trebuie insotita de un tratamnet local in aplicatii zilnice pana in momentul normalizarii lamei unghial, dar si de masurile profilactice care se impun in toate situatiile.
Tratamentul local al onicomicozei consta in aplicarea de creme, lotiuni, geluri si lacuri, aplicate la nivelul unghiei si ariei periunghiale afectate, pe baza de naftifina, clotrimazol, terbinafina. tolnaftat.
Se recomanda in formele usoare sau moderate ale onicomicozei si tratamentul este de durata, fara a fi intrerupt.
Sunt situatii in care medicul recomanda aplicarea solutiei sau unguentului antifungic pentru minim un an dupa vindecarea onicomicozei pentru a preveni recidiva. Se mai poate incerca, asociat, utilizarea unui preparat keratolitic (pentru a distruge lama unghiala infectata) in combinatie cu antimicoticele locale si/sau generale.
Insa in cazurile grave, de onicomicoza veche ( peste 6-9 luni) care nu a reactionat la tratamentele topice, se recomanda ca unghia sa se indeparteze total sau partial, prin metode chirurgicale (din ce in ce mai rar utilizate in prezent si doar cand se impun intr-un anumit context patologic) sau non-chirurgicale.
Dintre cele mai eficiente si rapide metode de eliminare a onicomicozei se mentioneaza terapiile laser. Raza laser focalizata trece prin unghii, cu scopul obtinerii incalzirii tesutului in jurul valorii de 39˚C pentru distrugerea termica a sporilor și eliminarea ciupercii, fara a genera durere sau dauna tesutul și pielea din jur.
Se pot folosi tratamente laser 1064nm ND-YAG , in care sunt necesare de 1 pana la 8 sedinte, depinde de severitatea bolii, spatiate la 1- 1,5 luni.
Se poate asocia tratamentului general sau local, în ambele cazuri, crescând eficienta acestora. De obicei, un tratament este eficient, iar rezultatul bun este obiectivat la 3-4 luni, cand creste o unghie noua si sanatoasa. Este necesara indepartare oricaror surse de reinfectie, imediat după tratamentul laser.
In vederea procedurii, se curata depozitul subunghial (care este rezervor de fungi) si se taie zona afectata, cat mai mult posibil, fara cauza disconfort sau durere
In majoritatea situatiilor, se incearca in prealabil subtierea unghiei bolnave, inainte de tratamentul laser si se trateaza tot patul unghial (inclusiv matricea- zona din care se formeaza unghia) si 2 mm în jur.
Sunt necesare 400 pulsuri pentru haluce (degetul mare de la picior) sau police (mana) și 100 de pulsuri pentru fiecare din celelalte degete.
Pentru onicomicoza situata la nivelul mainii aproximativ 400 pulsuri pentru police (degetul mare) și 100 pulsuri pentru celelalte unghii. Sedintele durează aproximativ 30 minute si nu necesită perioadăa de recuperare
In general dupa prima sedinta, 50% din unghii isi schimba culoarea si aspectul
Tratamentul este bine tolerat de catre pacienti cu un minim disconfort sau deloc si nu are efecte adverse sau complicatii.
Ca metode complementare asociate se poate folosi cu success si ozonoterapia, mai ales la persoanele varstnice sau afectate de diabet, care consta in mai multe sedinte cu introducerea zonei afectate in saculeti de ozon sau autohemoterapia majora cu sange imbogatit cu ozon, o data la o saptamana sau dupa recomandarea medicului specializat in ozonoterapie.
Surse: sanatate.bzi.ro
